Marketing, Comunicare si Afaceri in stil PICANT

Cum comunicam corect un brand: Tipam sau Spunem ceva interesant ?

Thursday, 29. October 2009 de Nicolae NAUMOF

Brandingul nu inseamna doar comunicare, dar fie ca ne place sau nu, comunicarea ne ajuta sa informam publicul nostru despre brand, urmand ca apoi sa decida singur daca ne aloca un loc in mintea sa.

Vedem de foarte multe ori ca unii “ingrijitori” de branduri decid sa comunice foarte mult despre brand, bazandu-se doar pe cateva elemente: Repetitie, expunerea logoului, numelui, ambalajului etc (elemente de identitate formala) si un mesaj oarecum banal si de cele mai multe ori steril.

Acest tip de comunicare “energica” si lipsita de un continut relevant dat de un bun brand essence nu are mari sanse de succes.

Explicatia este simpla: Psihologia ne spune ca repetarea unei informatii noi face ca aceasta sa fie stocata in memoria de scurta durata. Chiar mai mult, este posibil ca aceasta repetitie sa ajunga sa enerveze persoanele din publicul tinta… mai ales daca le intreaba obsesiv de cat timp petrec la toaleta.

Pentru a ajunge in memoria de lunga durata trebuie sa existe o abordare mult diferita a comunicarii unui brand. Tot Psihologia ne spune ca informatiia noua care este legata de alte informatii pe care omul le are deja va ajunge in memoria de lunga durata.

Cum toate brandurile vor sa ajunga in memoria de lunga durata si nu in cea de scurta durata, ar trebui ca cei care le “pastoresc” sa incerce sa lege brandul de informatiile pe care oamenii le au deja. Comunicarea “energica” de care am vorbit mai sus nu este in mod obligatoriu nepotrivita. Ea este nepotrivita in momentul in care nu are un mesaj care sa lege brandul de ceea ce exista deja in memoria de lunga durata.

Succes !

PICANT Knowledge Invata online despre afaceri

Tuesday, 20. October 2009 de Nicolae NAUMOF

PICANT Knowledge este unul dintre proiectele pe care le am de la inceputul acestui an. Acum el este disponibil, intr-o forma simplificata fata de planurile initiale.
 

PICANT Knowledge este o resursa online de informare si instruire in afaceri si stiinte sociale.

Informatia de pe PICANT Knowledge este in format video deoarece consider ca acest format este cel mai apropiat de transmiterea de informatii pe viu.

Informatia de pe Blogul picantknowledge.blogspot.com este disponibila in limbile engleza si romana.

Pentru cei care isi doresc sa primeasca pe twitter ultimele noutati despre PICANT Knowledge avem si un cont de twitterhttp://twitter.com/PICANTKnowledge

Musafirul nepoftit

Friday, 02. October 2009 de Ioana ANESCU

Am citit azi un articol care spune ca in zilele noastre acaparate de social media, Marketingul a ajuns sa fie un element intruziv si nedorit – asemeni unui musafir nepoftit la o petrecere. Bine, in general marketingul este considerat un element nepoftit si nedorit dar in prezent este mult mai intruziv decat in era pentru ca intra intr-un spatiu mult mai intim decat pana acum – retelele sociale. Si asta pentru ca de putine ori este facut cu cap!

Articolul citit se refera in principal la Twitter dar mi-a dat ideea de a face o comparatie si de a lua in considerare ce se intampla cu musafirul “marketing” la “petrecerile din Romania”.

In primul rand musafirul nostru este de multe ori ignorat de toata lumea – si de cei care l-au trimis, si de gazde si de invitati. Asa ca sta undeva retras intr-un colt, rozandu-si unghiile, nu observand petrecerea. In general nu prea stie sa initieze o conversatie inteligenta, “cool” sau “pe limba” celorlalti invitati…mai ales ca ii e frica sa nu fie luat in ras, sa se intoarca cu coada intre picioare acasa si sa ramana fara bani de bere…mai ales ca parintii i-au spus ca nu are rost oricum sa se duca la genul asta de petreceri.

Apoi…daca vre-o fata mai marinimoasa este curioasa ce-i cu “ala” timid din colt si incearca sa-l abordeze, musafirul nostru incepe sa-i insiruie toooot felul de informatii, monopolizand in mod plictisitor discutia! Cat credeti ca dureaza pana cand fata se va intoarce dezamagita la grupul ei de prieteni? “Nici la asta nu-i nimic de capul lui!”

Mai sunt apoi situatii in care musafirul nostru, iubitor de muzica clasica sa spunem , ajunge la o petrecere de houseri … un mediu pe care nu il intelege. In loc sa incerce sa cunoasca oamenii, sa intre in dialog cu ei, sa le inteleaga valorile, sa inteleaga “curentul” pentru a vedea daca mai are rost sa zaboveasa pe acolo …el sta intr-un colt, asteapta si bombane: ca nu-l mai asculta nimeni, ca nu mai are cui sa se adreseze, ca si curentul asta va trece, ca mai are cativa bani dar nu vine nici o fata care sa-l abordeze si pe care sa o scoata la o cafea…

A auzit el ca e trendy sa fie prezent la petreceri si ca da bine la imagine, plus ca toti oamenii din jurul lui sunt acolo! Asa ca se autoinvita! La o petrecere la care nu cunoaste pe nimeni si nu isi poate aduce el invitatii pe care ii doreste. Dar nu  incearca sa isi adapteze tinuta, sa isi ia niste haine noi, sa se aranjeze un pic inante de petrecere, sa se informeze – macar sa vada daca e bal mascat sau petrecere de rockeri! Nu! Doar apare! Si din cand in cand mai face si zgomot si scandal de prost gust!

Nu prea intelege el de ce trebuie sa fii simpatic ca sa te doreasca lumea in grup si mai ales sa te cheme si sa te ia si la alte petreceri. Nu e suficient sa citeasca si sa povesteasca din carti? De ce trebuie sa aiba un dialog cand el stie atat de bine sa vorbeasca si spune lucruri atat de interesante pe care toata lumea ar trebui sa vrea sa le asculte? Problema este ca, la o petrecere oamenii vin sa se distreze, sa cunoasca oameni noi, sa se laude cu ce au mai facut in ultima vreme, sa vorbeasca diverse cu prietenii, cunoscuti sau necunoscuti, dar interesanti.

Asadar, la petrecerile din Romania, marketingul nu doar ca nu este invitat! Dar nici nu stie sa se comporte in societate! Si nici macar nu este dispus sa invete!

Hai sa invatam Marketingul sa fie simpatic si sa fie cat mai dorit la petreceri!

Cronica primei Confruntari – sau cum am impacat Marketingul si Vanzarile!

Wednesday, 16. September 2009 de Ioana ANESCU

Scorul confruntarii: A win-win situation! 

Am adunat lumea in ring … cateodata s-au si combatut in idei, dar spre bucuria noastra, de cele mai multe ori au fost de acord: Marketingul si Vanzarile trebuie sa mearga mana in mana si sa isi acorde sprijin continuu, pentru ca performanta unui departament depinde de a celuilalt! Astfel nu s-a lasat cu sange si smotoceli… ci cu idei foarte interesante, pe care le punctez mai jos:

– La modul general (si universal aplicabil): Marketingul are rolul de a gasi clientii, Vanzarile au rolul de a incheia afacerea! (closing the deal)

– Marketingul creeaza povestea pe care Vanzarile o transmit prin produsul pe care il plaseaza in mana clientilor

– Rolul fiecarui departament depinde de domeniul de activitate al firmei din care fac parte!

–  Marketingul are 2 atributii: “Vanzarea” interna (adica prezentarea si informarea tuturor celor din companie – inclusiv si mai ales a oamenilor de vanzari referitoare la produsul/serviciul care face obiectul de activitate al companiei ) si identificarea clientilor externi (cu toate dedesubturile acestei “operatiuni”: cercetari, studii comportamentale, trenduri etc.)

Principalele caracterisitici ale unui bun marketer au fost identificate ca fiind: receptivitate la piata (si la informatiile transmise din partea dept de vanzari), flexibilitate si adaptabilitate (referitor la ceea ce se intampla pe  piata), capacitate de analiza si sinteza (sa poata filtra, interpreta si analiza informatii si cercetari), pragmatism si, nu in ultimul rand, sa fie vizionar si sa inteleaga totodata si viziunea companiei.

– S-au enumerat si principalele caracteristici ale unui bun om de vanzari: receptivitate fata de ceea ce spun clientii (la feedbackul direct al pietei), intelegere fata de client,  capacitatea de a intelege nevoia marketingului de a prelua informatii de la el si capacitatea de a furniza informatii pertinente catre acest departament (si altele care ii solicita informatii), sa nu aiba remuscari, sa fie un bun negociator si comunicator, sa fie operativ si implementator, sa cunoasca produsul/serviciul pe care il vinde si sa creada in el.

– Si marketerii au nevoie de know-how de vanzari (pasii vanzarii, negociere, comunicare directa cu clientul, situatii dificile etc) si oamenii de vanzari au nevoie de know-how de marketing (cercetare, analiza pietei, comportamentul consumatorului, devoltare de produs, branding si brand management etc).

– De comun acord s-a ajuns la concluzia ca Marketingul nu trebuie sa fie creativ (in sensul inteles de “publicitari”) si nu este nevoie de mai multa creativitate in marketing decat in orice alt aspect al unui business. Pragmatismul ar trebui sa fie o trasatura principala a activitatilor de marketing si a marketerilor in general. Subiectul referitor la creativitate se pare ca a atins o coarda sensibila de ambele parti.

– Este nevoie in mod evident de mai multa comunicare si transparenta intre departamente, lipsa acestor elemente generand unul din “focarele” de conflict intre departamente.

– O alta scanteie a “conflictului” tine de perceptie! Este bine ca toata lumea sa inteleaga ca oamenii de vanzari sunt mai mult decat acei oameni “rai”, setati pe a pacali clientul, ca nu sunt niste negrii pe plantatie iar marketingul nu este acel departament care face carti de vizita si fluturasi.

– De multe ori o cauza a conflictului este necunoasterea/neintelegerea reciproca  a instrumentelor cu care lucreaza celalalt departament si lipsa de disponibilitate catre dialog sau lipsa de flexbilitate: cei de la vanzari pot folosi anumite parghii pe care cei de la marketing nu le inteleg ceea ce genereaza perceptia conform carora cei de la vanzari nu inteleg ce cere marketingul si invers.

– S-a demontat si conceptia conform careia marketingul foloseste instrumente sau canale care nu pot fi cuantificate la fel de bine ca activitatea de vanzari: se poate si se recomanda! Totul tine de capacitatea marketerului de a-si defini actiunile astfel incat sa poata fi cuantificabile! Deci si in marketing se poate vorbi de cuantificare si masurare a rezultatelor – ba chiar este indica, mai ales in vremuri provocatoare ca cele pe care le traim!

p1019363-medium.JPG

p1019367-medium.JPG

Solutii propuse pentru aplanarea conflictului (acolo unde exista) sau prevenirea aparitiei neintelegerilor:

– Schimbul intre departamente: macar o zi pe luna (sau din cand in cand), marketerii sa faca vanzari si invers!

– Ambele departamente sa vorbeasca “aceeasi limba”! (revenind la ceea ce s-a spus anterior cu know-how-ul)

– Sa se treaca de la marketing “religios” (bazat pe idei de genul “eu cred ca acest procent cumpara/noi credem ca aceasta strategie ar functiona/asa credem… ) la marketing bazat pe cifre, cercetari, obiective si rezultate concrete.

– Rolul si responsabilitatile ambelor departamente sa fie foarte bine definite si cunoscute si de catre celelalte departamente!

– Transparenta si comunicare interdepartamentala!

– Marketingul se face inca dinainte de a te apuca de business!

– Top Managementul conteaza foarte mult in generarea sau stingerea unui astfel de conflict! De multe ori conflictul pleaca de la o slaba organizare interna!

O concluzie pe care as vrea sa o trag eu din aceasta “confruntare” este ca desi se spune ca oamenii de marketing sunt diferiti de cei de vanzari, eu observ ca de fapt se aseamana foarte mult, conform ideilor desprinse din discutia de ieri. Deci in final, este si o batalie a orgoliilor! E deci, cazul sa le lasam la o parte si sa luam in calcul ca suntem in “aceeasi barca” – avem nevoie sa ne intelegem pentru a putea vasli in aceeasi directie! Constructiva este colaborarea si nu conflictul!

Publicul a fost reprezentat predominant de oamenii de vanzari din diverse domenii: FMCG, Auto, Media, Farma…chiar si HR, ceea ce m-a bucurat (imi place sa vad oameni care vor sa inteleaga un job dincolo de profilul scris pe hartie si furnizat de client). Mi-ar fi placut sa vad in sala si reprezentanti ai managementului. Poate vom relua acest subiect si il vom adresa in special managerilor.

Le multumim tuturor pentru prezenta!

p1019362-medium.JPG

p1019385-medium.JPG

Per ansamblu a fost o seara interesanta, in care s-au prezentat si discutat lucruri practice si pertinente. Lucruri pe care le-am mai dezbatut la un Ursus si la afterparty-ul de dupa, organizat ca avanpremiera a zilei lui Nick (caruia ii urez azi La Multi Ani!) !

Asteptam un feedback pertinent si din partea celor prezenti: ce a fost bine? ce putem face mai bine data viitoare? ce subiecte vreti sa mai punem “fata in fata”?

De la Idee la Business e doar un pas: Atitudinea!

Thursday, 10. September 2009 de Ioana ANESCU

Traim intr-o lume de idei. Cel putin de cand a inceput sa fie omniprezent prin dialoguri si discutii cuvantul “criza” au aparut aproape imediat si ideile: idei de a face afacerea sa mearga, idei de a incepe o noua afacere, idei despre cum sa suntezi statul, idei de facut bani, idei de economisit bani…la idei cred ca nu ne intrece nimeni! O idee insa este egala cu zero; implementarea ei poate valora milioane!

In conceptia multora Antreprenoriatul este egal cu ideile! Parerea mea este ca Antreprenoriatul are de-a face cu atitudinea, vointa si increderea in sine! Zilele astea se pare ca a fost un subiect dezbatut: au scris Manafu si Mugur Frunzetti. De ce e un subiect atat de dezbatut? Pentru ca atunci cand ne ajunge cutitul la os ne gandim “Dar eu de ce nu as putea face bani pe cont propriu!?” sau alte motivatii mai mult sau mai putin egoiste. In plus fata de ceea ce scriu ei si de ce au spus altii, eu plusez cu ideea ca initial totul pleaca de la forta si personalitatea fiecaruia! Antreprenoriatul vine, pana la urma, din interior. Si nu spun ca sunt unii nascuti pentru asta…cred ca e o chestie care se educa si care se dezvolta!

Nu vorbesc aici despre cei care sunt “antreprenori” de meserie – care identifica o nisa, o nevoie, chestia aia super meseriasa cu care rup gura targului, o cresc, o vand si se apuca de alta. Nu! Ma refer la cei care fac primii pasi…care au o idee, un vis si nu indraznesc sa sara “in ocean”! Alta alternativa nu vor sa accepte dar totusi sovaie si amana momentul. Sa fie frica? Sa fie neincredere? Astea sunt cuvinte care nu au nimic de-a face cu antreprenoriatul!

Diferenta intre oamenii din spatele start-up-urilor o constituie determinarea de a face din idee un business. De multe ori exista resursele financiare, exista ideea, exista contextul… dar nu exista increderea. Nu exista curajul de a “o face”! Sau…pur si simplu este vorba de blazare. O lipsa de pro-activitate! “Am mai incercat asta…au mai fost si altii care au incercat…mai astept putin…nu  ma simt pregatit/a…nu cred…nu stiu…”Si prin pro-activitate inteleg construirea fundatiei afacerii: oamenii care te pot ajuta, banii, acumularea know-how-lui, interesul, business planul. Fara indoiala sunt si multe esecuri…insa eu personal ii admir pe oamenii care dupa un esec, invata si revin mai determinati si mai puternici! Asta este spiritul antreprenorial! Din pacate, ne este inoculata de mici copii o teama de esec. Nu ne explica nimeni ca din fiecare greseala se invata si aceste esecuri sunt pasi inainte pe calea dezvoltarii…atata timp cat punctul pe care il vizam este succesul!

In mod cert antreprenoriatul nu este pentru toata lumea – insa cei care simt ca vor sa faca lucrul asta, cei care au idei, in loc sa isi roada unghiile de nervi ca altii pot si fac, ar trebui sa isi educe atitudinea! Este primul pas catre succes in afaceri si in viata! O idee brilianta nu te face antreprenor…atitudinea fata de implementarea ei, si implementarea ei, insa, da!

Si mai e un lucru…niciodata nu e prea tarziu (din punct de vedere personal) sa iti pui in aplicare ideea (cu conditia sa nu fie inca 100 la fel…si nici atunci nu cred ca sunt 100% la fel si nu exista posibilitati de imbunatatire)! Nu cred ca exista o varsta specifica antreprenoriatului. Ok, pe masura ce se inainteaza in varsta se spune ca apar/cresc responsabilitatile si apetenta catre risc scade! Poate…dar nu cred ca exista o varsta propice pentru implementarea unei idei!

Nu va subestimati! Nu va pierdeti increderea in voi! Ramaneti focusati pe viziunea voastra! Si nu va fie teama de esec! Invatati si inconjurati-va de oameni de la care puteti invata! Dezvoltati-va continuu si mentineti-va entuziasmul!
Mult succes si pastrati-va o atitudine de invingatori indiferent de domeniul in care activati!

Later edit: Am gasitun articol interesant de citit pe acelasi subiect! Vi-l recomand: The Anatomy of Determination!

Confruntari PICANTe – Editia 1: Marketing vs Vanzari

Tuesday, 01. September 2009 de Ioana ANESCU

Toamna asta condimentam mediul de afaceri cu o provocare: Cine e mai tare intr-o companie: departamentul de Marketing sau cel de Vanzari?

Noua PICANTa, Alexandra, a aruncat manusa6 profesionisti in Marketing si Vanzari au ridicat-o! Pe 15 septembrie departamentele de marketing si vanzari se intalnesc fata in fata la Confruntarile PICANTe.  Ringul va fi amplasat la Hotel Caro, Sala Sorescu.

“Razboaiele” dintre Marketing si Vanzari intr-o companie par a se include inca la categoria “ceva obisnuit”. Oricui cred ca i s-a intamplat sa auda vorbindu-se (daca nu lucreaza intr-unul din cele 2 domenii sau in domenii tangentiale) sau chiar sa experimenteze pe pielea lui, discutiile interminabile cu reprezentantii din departamentul “advers”.

Intr-un mediu de afaceri din ce in ce mai educat, credeti ca mai sunt de actualitate aceste conflicte? Cat vor mai dura? Veniti alaturi de noi sa impacam cele doua departamente!

Confruntarile PICANTe reprezinta un concept de eveniment prin care punem in dezbaterea specialistilor diferite probleme in dorinta de a identifica solutii de eficientizare a afacerilor. Confruntarile PICANTe au la baza dorinta noastra de a incuraja comunicarea si interactiunea intre profesionisti din acelasi domeniu si din domenii apropiate. Ne dorim sa incurajam invatarea si dezvoltarea profesionala si personala prin impartasirea cunostintelor si experientelor intre specialisti.

In toamna anului 2009 sunt programate 3 Confruntari PICANTe pe 3 teme de interes pentru cei care lucreaza in marketing, comunicare, vanzari si management.

Nu ne propunem sa stabilim un invingator si un invins…fiti alaturi de noi la Confruntari, pe 15 septembrie ca sa vedeti ce concluzii se pot trage in urma discutiilor!

Detalii si formular de inscriere gasiti pe site-ul evenimentului.  (cei care se grabesc au si reducere 10% pana pe 7 septembrie).

Va asteptam!

Cine e cel mai mare si mai tare pe o piata ?

Tuesday, 25. August 2009 de Nicolae NAUMOF

Vedem peste tot diverse companii sau branduri care se bat cu pumnul in piept ca sunt cei mai tari sau cei mai mari sau lideri sau cine mai stie ce pe piata lor.

Imi amintesc o idee din cartea cele 22 de legi imuabile ale marketingului de Jack Trout si Al Ries: daca nu esti lider in nici o categorie, inventeaza o categorie in care sa fii lider.

Doar ca nu este cazul aici. Aici vorbim despre titlurile auto-acordate de „cel mai mare …” sau „liderul in …” etc. Multe, extrem de multe dintre aceste titluri de onoare nu se bazeaza pe ceva solid. Zilele trecute am luat parte la o dezbatere pe blogul lui Mihai Irinel Popescu cu subiectul „care este cea mai mare librarie on-line din Romania”. Desigur ca exista mai mult de o librarie on-line care isi asuma acest titlu de onoare.

Argumentul fiecaruia era numarul de produse (carti) din portofoliu. Acum realist vorbind indicatorul numarul de produse din portofoliu nu este unul relevant pentru a determina cine este cel mai mare.

In cazul unei librarii on-line sau al oricarui magazin on-line numarul de produse din oferta este total irelevant pentru simplul motiv ca acele produse sunt prezentate, dar nu exista fizic in stocuri (sau in nici un caz nu sunt toate pe stoc), de cele mai multe ori stocurile fiind la furnizori si nu la magazinul on-line.

Deci un magazin on-line care spune ca este cel mai mare pentru ca are cele mai multe produse in oferta, de fapt este magazinul on-line care are cea mai mare baza de date sau baza de date cu cele mai multe intrari.

In alte situatii in care cineva isi aroga titlul de „cel mai mare” bazat pe numarul de produse din oferta s-ar putea ca de fapt sa fie jucatorul de pe piata care are cele mai mari stocuri, deci nu vinde prea grozav…

In mod normal cand vorbim despre „cel mai mare” ar trebui sa luam in calcul indicatorul CIFRA DE AFACERI. Dar, desigur, ca si aici apar probleme. O problema ar fi ca de multe ori se aroga titlul de cel mai cel pe o piata sau activitate care nu este singura aducatoare de venituri pentru firma respectiva. De exemplu cum poti izola vanzarile on-line de vanzarile in magazinul fizic? Poti, doar ca trebuie sa ai acces la informatii din interiourul firmei pentru ca in raportarile carte „mult iubitul si stimat” FISC apar cifrele pe intreaga activitate.

Lipsa unor raportari de cifre detaliate este un impediment in a stabili cine este cel mai tare pe piata.

O alta versiune a lui „Cel mai mare” este cea a cotei de piata (dar trebuie sa ai raportari centralizate). Desigur ca cel care are cea mai mare cifra de afaceri pe o piata va avea si cota de piata cea mai mare… da… asta daca folosim cota de piata exprimata monetar, pentru ca in mod sigur se va gasi un alt jucator de pe piata sa spuna ca de fapt el este cel mai mare pentru ca are cea mai mare cota de piata in unitati de produs.

Chiar imi aduc aminte cum era mai demult batalia producatorilor de bere cand European Drinks raporta ca este pe locul doi pe piata (sau pe un segment de piata), dar la volume si nu monetar.

Cum tind sa fiu carcotas din fire, voi spune ca cel mai tare in brand nu este in mod obligatoriu cel care are cota de piata cea mai mare sau cifra de afaceri mare, pentru ca soliditatea si puterea unui brand nu stau doar in volumul de vanzari pe care acesta il genereaza.

Putem avea situatii in care o anumita firma sau un anumit brand are o pozitie dominanta pe piata datorita unor factori neconcurentiali (monopol legal, monopol natural, pozitie dominanta pe piata detinuta de stat si apoi vanduta catre privat etc.). In aceste situatii clientii „aleg” un anumit brand pentru ca nu au de ales sau pentru ca aleg „chiorul in tzara orbilor”.

In urma cu 10 ani cand s-a liberalizat piata de telefonie fixa si cand telefonia mobila capatase cat de cat putere, Romtelecom a suferit mult pierzand multi clienti fie prin trecerea la alt operator sau prin renuntarea la serviciu. Sa nu uitam ca Brandul Romtelecom a avut nevoie de 10 ani de reconsolidare pentru a fi unul redutabil din nou.

Da. In anii 1999 -2003 Romtelecom avea cota de piata mare, avea cifra de afaceri mare, dar continua sa piarda clienti.

Pe de alta parte este posibil ca un brand sau o companie sa fie foarte puternice fara sa aiba o cota de piata mare sau o cifra de afaceri mare. Nu ma refer aici la Apple sau Harley-Davidson care au avut momentele lor de jale.

Ma refer chiar la Cosmote din Romania care din 2005 de la (re)lansare a avut cota de piata mica si cifra de afaceri mica. Totusi Cosmote a avut o strategie de piata si o componenta de marketing demne de tot respectul. Acestea au facut din Cosmote o companie redutabila pe o piata dificila dominata de doi giganti internationali.

Alte aspecte ale puterii unui brand sunt atasamentul clientilor fata de acesta, rezistenta brandului la atacurile concurentei si capacitatea de raspuns sau chiar de anticipare a modificarilor pietei.

Deci inainte de a spune ca Brandu’ meu e cel mai mare sau cel mai tare, mai uitati-va o data pe cifre si pe contextul in care actioneaza firma sau brandul.

O idee nu vine niciodata singura…

Tuesday, 18. August 2009 de Ioana ANESCU

…ca sa parafrazez un slogan “cu miez”.

Ceea ce vreau sa spun in acest post este sa nu va fie frica sa va impartasiti si sustineti ideile!

Doar o idee nu este de ajuns pentru a face business. Ideea asta, oricat de stralucita ar fi, trebuie pusa in practica. Trebuie implementata… Si pe langa idee, este extrem de importanta  viziunea! Am o idee acum, o implementez dar trebuie sa am macar o imagine asupra a ceea ce imi doresc de la afacerea mea in viitor, unde vreau sa ajunga afacerea si unde vreau sa ajung eu.

Multi antreprenori pornesc de la o idee, fara plan, fara viziune! Asta este rezultatul educatiei autohtone. Unii isi dau seama, invata si se redreseaza pe parcurs…altii nu.

Din pacate, se intampla foarte des la noi ca atunci cand cineva are o idee, de obicei, o tine pentru sine. Nu stiu de unde vine aceasta manie a secretului… “Nu spun ca o sa imi fure ideea”! Toti se tem ca ideea lor geniala va fi furata! Ideile sunt egale cu zero fara implementare. Punerea lor in practica genereaza business, nu ideile in sine! Nu de impartasirea ideii trebuie sa va feriti…
Lasand la o parte faptul ca sunt putini oameni care au ajuns singuri singurei de la o idee la un mega business fara pic de ajutor si fara sa povesteasca nimanui ideea, impartasirea unei idei genereaza feedback si pareri pertinante si poate sa scoata in evidenta aspecte scapate din atentie, ceea ce este normal sa se intample cand cel/cea care are ideea este entuziasmat/a!

Fac pariu ca daca exista 2 persoane care au aceeasi idee nu vor iesi doua afaceri la fel, cu aceleasi rezultate!
Ca sa nu mai zic de experienta extrem de interesanta si utila de a prezenta cuiva o idee si un plan de afaceri.  Si asta este un punct care lipseste invatamantului nostru: punerea in situatia de a dezvolta si prezenta un plan de afaceri pe care sa primesti un feedback constructiv.

Asadar nu va fie frica sa va expuneti ideile! Niciodata nu se stie de unde poate veni o mana de ajutor! Si nu uitati ca la idee se adauga si viziunea, care o particularizeaza!

Pentru ca sustin promovarea ideilor va recomand sa vizitati si sa participati la un concurs de idei foarte interesant – nu doar pentru premiu, cat si pentru un feedback din partea “pietei”!

La cat mai multe idei bune si aplicate!

Pipera Business School

Monday, 10. August 2009 de Nicolae NAUMOF

Analizand mediul de afaceri din Romania am ajuns la concluzia ca foarte multi manageri, antreprenori si oameni care lucreaza in unele pozitii de top sunt absolventi ai ilustrei Pipera Business School.

Cel mai probabil absolventii acestei inalte institutii de invatamant superior in afaceri au urmat cursurile ilustrilor profesori de business:
– Gig* Bec*li,
– S*rin Ov*diu Va*tu,
– Vi*rel Catar*ma,
– Om*r Hayss*m,
– Mih*i Nec*laiciuc etc.

Printre materiile studiate la Pipera Business School se numara:
– Cum sa faci un milion de euro in 1 luna,
– Afaceri ultra profitabile cu statul,
– Jecmanirea clientului,
– Metode stiintifice de a enerva clientul,
– Metode si tehnici de a da tzepe,
– Cercetari penale – cum sa le aburesti,
– Etica fanariota in relatia cu fiscul,
– Metode de fidelizare a clientilor si asa prosti ca noaptea,
– Inginerii financiare,
– Drept comercial specific pietei din dosul blocului,
– Tupeu extrem si lectii de dezvinovatire,
– Metode stiintifice de sabotare a concurentei.

Desigur ca Pipera Business School si-a pastrat cei mai dedicati absolventi in randurile cadrelor didactice. Printre preparatorii si asistentii de la Pipera Business School se numara:
– Gelu de la Vulcanizare,
– Jean de la Saormerie,
– Gogu de la Atelier si
– doamna Cici de la Florarie.

Printre lucrarile de licenta de la Pipera Business School am retinut urmatoarele teme:
– “Sir, I have a combinashion”
– “Oricum nu ne intereseaza cui vindem”,
– “Construirea unui brand in 2-3 ore”,
– “Cum sa angajezi cei mai incompetenti oameni pentru a iti justifica propria incompetenta”,
– “Risipirea eficienta a resurselor”

In curand se vor lansa si programele de doctorat si MBA la Pipera Business School (retineti ca e doar pentru cei mai cei absolventi) la care crieriile de admitere vor fi:
– Diploma de licenta luata cu pile, spagi sau alte mijloace specifice,
– Vorbirea incorecta a limbii romane,
– Dovada detinerii unui BMW sau Audi sau alta masina de “Imagine”,
– Lant gros de aur minim 200 g,
– Stagiu de pregatire la Cafenelele si cluburile de fitze din Dorobanti, Plaja de la Mamaia si partia de la Poiana Brasov,
– Proba de conduita publica: Se cere nasul pe sus, aere de vedeta, dovada de sictir cand vine vorba de facut altceva decat shopping.

Oare de cate crize va fi nevoie sa apelam si noi la oameni care au facut scoli adevarate de afaceri, meseriasi adevarati ?

Ce facem cand nu avem buget?

Friday, 31. July 2009 de Alexandra Craciun

 

De cele mai multe ori, se încearcă varianta: investiții minime => beneficii maxime

Cu siguranță nu se poate aplica mereu și cu siguranță nu se poate aplica în toate departamentele. Însă, este o metodă aplicată pentru departamentul de marketing.

Demonstrarea eficacității planurilor de marketing se face în timp și de cele mai multe ori efectele se văd pe termen lung. Poate că acesta este motivul principal pentru care există acest grad de neîncredere vis-a-vis de activitatea acestui departament. Dar, în cele ce urmează am să schițez câteva din măsurile pe care le poate lua un marketer, pentru a câștiga încrederea managementului și evident, pentru a depăși situația unor resurse financiare limitate.

Se tot vorbește de necesitatea cercetărilor de marketing, ce e drept cea mai importantă sursă de informații (dacă sunt făcute cum trebuie) într-o companie. Dar, costurile implicate sunt de cele mai multe ori foarte mari.

De aceea, costurile pot fi împărțite. Dacă vorbim despre producția de pantofi din România (vorbesc despre acest sector pentru că are nevoie urgent de măsuri), să spunem că producătorul de talie medie din Suceava nu are resursele necesare pentru a realiza cercetarea. Dar ce ar fi dacă, ar realiza o întâlnire la nivel național cu companiile din acest sector și ar conveni la luarea unor măsuri pentru idetificarea problemelor. Este adevărat că vor avea la îndemână același set de rezultate însă modalitatea de punere în practică poate fi diferită.

O altă sursă de informații, pe lângă cele interne (rapoarte de vânzări, situația stocurilor, balanța de verificare) ar putea fi datele deja existente pe piață. O listă exhaustivă pentru acestea nu poate exista, însă o simplă analiză a concurenței, a cercetărilor din domeniu realizate până astăzi fie din țară fie din străinătate, a articolelor celebrelor univerisități de business (baze de date – EBSCO), ș.a.m.d. Am senzația că aceste informații sunt de cele mai multe ori neglijate și susțin cu tărie că această nișă conține informații esențiale atât pentru compania în sine, cât și pentru marketer (ca dezvoltare personală).

Am auzit oameni cu experiență din businessul românesc, cu un background de zeci de ani experiență, spunând că nu au văzut în viața lor un marketer care să coboare din birou și să meargă la centrul de desfacere a produselor și să culeagă informații.

Ce poate fi mai ușor decât culegerea informațiilor direct în magazin, vorbind direct cu clientul. Și ce să mai spun, că obținem două beneficii: consumatorul înțelege că este vorba de o companie cu o atitudine centrată spre client și maketerul obține răspunsuri direct de la sursă.

Dacă firma are un target bine stabilit, nu încercați să ajungeți la ei prin reclame de masă, foarte scumpe. Puteți utiliza în primul rând secțiunea de social media, așa numitele rețele sociale în care există tot felul de grupuri specializate. O să mergem tot pe exemplul producătorului de pantofi, care să spunem că a lansat o colecție nouă cu target tinerele din mediul studențesc. O modalitate de a ajunge la ele și a le comunica mesajul ar fi grupurile de discuție ale facultăților sau contactul cu organizațiile studențești, implicarea în proiectele desfășurate de către target.

Bineînțeles că lista poate continua, însă trebuie să ținem cont totuși că oamenii de marketing sunt creativi însă nu sunt magicieni.