Marketing, Comunicare si Afaceri in stil PICANT

Imi place sa lucrez cu oamenii!

Am intalnit de-a lungul vietii profesionale (in special in resurse umane) multi tineri idealisti (si nu numai tineri ) care in momentul in care trebuiau sa justifice aplicarea la un anumit post spuneau implacabilul “imi place sa lucrez cu oamenii”. Pe langa faptul ca, pentru a performa intr-un anumit post (recruiter, trainer, agent de vanzari, account manager, relatii cu clientii etc) nu este suficient sa iti placa sa lucrezi cu oamenii, multi au senzatia ca “a lucra cu oamenii” este cea mai simpla cerinta dintr-un job description.  

Mai toti avem joburi care implica lucrul cu oamenii. Eu si Nick suntem traineri; altii lucreaza in domeniul recrutarii, altii in vanzari, altii sunt Account manageri etc. Cele mai multe dintre aceste joburi implica nu doar sa tii legatura cu niste persoane…ci sa “cultivi” si sa “cresti” o relatie. Aici este cheia reusitei in cele mai multe posturi de acest gen.

Doar pentru ca esti o persoana sociabila si iti faci usor prieteni nu inseamna ca stii sa lucrezi cu oamenii si ca iti place sa faci acest lucru: gandeste-te daca poti mentine o relatie diplomatica cu o persoana dificila, nehotarata, sarcastica chiar si atunci cand este implicata o mare suma de bani sau imaginea companiei la care lucrezi. Gandeste-te ca in foarte multe situatii vei fi la mijloc intre client si firma ta, intre client si candidat, intre client si furnizor etc.

Sa fii recruiter sau specialist HR nu inseamna doar sa lucrezi cu oamenii; la fel si in “customer care”, relatii cu publicul si alte domenii in care se lucreaza cu oamenii. Cel mai important in aceste posturi (in special in resurse umane) este Responsabilitatea pe care o ai fata de oameni. La fel ca si in cazul doctorilor, in resurse umane de exemplu viitorul unui candidat depinde si de modul cum tu interactionezi cu el.

De exemplu, felul cum dai un feedback poate fi determinant pentru actiunile si felul de-a fi al unui candidat – in special daca este tanar si la inceput de cariera:  increderea in sine, increderea in companiile de recrutare, modul cum el isi va corecta (sau va fi dispus sa o faca) punctele slabe sau modul in care va aborda in continuare o alta oportunitate de cariera.  

Sa lucrezi cu oamenii si in business este la fel ca si cand ai fi doctor: nu poti sa spui ca te faci doctor doar ca iti place sa ai grija de oameni; trebuie sa fii pregatit si de ce e mai rau: sa iti moara pacientul in brate, sa nu reusesti sa il salvezi, sa il inspiri si ambitionezi sa se vindece, sa gandeasca pozitiv  etc. Ca sa devii psiholog sau psihiatru nu e suficient sa iti placa sa dai sfaturi; trebuie sa ai taria de caracter de a conduce oamenii pe drumul cel bun chiar si fara ca ei sa constientizeze acest aspect.

De multe ori asa e si in joburile care implica “lucrul cu oamenii”: poti intalni un candidat foarte bun pe care clientul nu il accepta – desi tu stii ca s-ar potrivi, poti intalni oameni extraordinari care nu pot lua decizii din cauza procedurilor prea stricte, poti fi nevoit sa colaborezi cu oameni dificili, poti fi in situatia in care va trebui sa faci pe cineva foarte sceptic sau incapatanat sa vada o situatie din alt punct de vedere, va trebui sa fii indrumator pentru cineva, esti la “ghiseu” sau Relatii cu clientii si trebuie sa explici ceva ce, sub nici o forma, clientul nu vrea sa inteleaga – evident mentinandu-ti diplomatia…si multe multe alte situatii.

Fara indoiala, pentru cei care au talent pentru acest domeniu si pentru cei care inteleg intr-adevar implicatiile lucrului cu oamenii, toate joburile de acest gen sunt foarte interesante si frumoase: sa discuti cu alti oameni din acelasi domeniu sau din domenii diferite, sa cunosti oamenii, sa intelegi situatii, sa stii ca ai inspirat, sa stii ca ai ajutat, sa stii ca ai contribuit la finalizarea cu succes a unei situatii – sunt intr-adevar motive de satisfactie in relatiile interumane.

Cu bune sau cu rele, in orice situatie responsabilitatea ramane: de a fi corect!

Acest articol a fost publicat Monday, 22. September 2008 la ora 16:00 in categoria Gand PICANT. Puteti urmari comentariile prin feed-ul RSS RSS-Feed. Aveti posibilitatea de a lasa un comentariu sau un Trackback de pe blogul dumneavoastra.

«  –  »

No Comments »

No comments yet.

Leave a comment