Marketing, Comunicare si Afaceri in stil PICANT

Astenia de Primavara!

A venit …si trecut primavara prin Bucuresti! Parca anul asta a fost mai trista ca in alti ani! Nu a mai fost asa stralucitoare…nu a mai imprimat atata viata in Bucurestiul prafuit. O saptamana si florile s-au scuturat! Nu ne-a mai luat prin surprindere…nu ne mai surprinde nimic. Poate doar agitatia pricinuita de Summitul asta cu ocazia caruia vedem capitala mai frumoasa si mai ferchezuita ca niciodata! Asemeni unei mirese, departe de a fi casta, ce se indreapta cu o timiditate prefacuta spre o nunta aranjata din interes!

Observ o oarecare letargie in tot ceea ce inseamna business! O lipsa de interes…o diluare a responsabilitatii fata de orice…o letargie de prmavara! Sper!

Oamenii nu mai aplica on-line la joburi asa cum o faceau odinioara…asteapta! CE?
Targul de joburi de acum 2 saptamani a fost mai bogat in expozanti ca in alti ani…cu toate astea nu mi-am mai dat coate sa intru si nu m-am mai inghesuit cu vizitatorii agitati sa-si lase CV-urile pe la cele mai bune companii din tara.

In toate domeniile activitatea fie depaseste puterea de a face fata a angajatilor, fie e prea putin solicitanta! Ori supra-aglomerarea cu diverse sarcini (mai mult sau mai putin in legatura cu responsabilitatile postului) ori subcalificarea ocupantilor acestor posturi – toate aceste genereaza tensiuni, stress, lipsa de timp, miopie in ceea ce priveste dezvoltarea personala! Ca sa nu mai vorbim de managementul si deciziile sale din scurt! Toata lumea e super aglomerata! Directori si responsabili de marketing, comunicare si PR care dupa ce trec cu chiu cu vai, dureri de cap si de stomac, lansarea produsului sau POS-ului nou, organizarea evenimentului (anuntat cu doar o luna inainte) se apuca de inventare sau (de ce nu!?) de carat calculatoare dintr-un birou in altul, dat cu matura etc!

Specific postului de altfel. Daca nu exista ceva concret de facut acum…si ai un moment de respiro in care poate vrei sa iti revizuiesti stirile RSS necitite de acum o saptamana nu te impacienta!!! – imediat se va trezi cineva care sa iti aduca aminte azi ca trebuie sa faci ceva urgent… si sa fie gata ieri daca se poate! Nervii sunt intinsi la maxim…
Cu toate astea nimeni nu intreprinde nici o actiune! Nervozitate si lipsa interes! Clar!

Astenie!
Aplicatiile on-line de CV-uri au scazut dramatic…iar seriozitatea candidatilor lasa grav de dorit! Toti asteapta sa fie mai bine, critica si mormaie in barba dar nimeni nu face nimic concret! Suntem oare un popor de optimisti incurabili sau doar ne-a cuprins astenia de primavara si asteptam cu infrigurare vacanta de Paste-1 mai?!

Ne confruntam cu o tragica diluare a responsabilitatilor. Oamenii nu mai dau acelasi curs propunerilor de intalniri – chiar si atunci cand este un subiect interesant pentru ei, cum ar fi o noua oportunitate profesionala. Managerii nu se gandesc mai departe la potentialul subordonatilor lor – decat atunci cand vine vorba de target!

Unele voci, specialiste in analiza economica, sesizeaza prefigurarea unei situatii de criza in Romania – pe piata muncii in special. Si atunci ma intreb in mod firesc… nu ar trebui sa se puna accent mai mult pe dezvoltare personala, asa cum spune teoria economica? Nu ar trebui ca lumea sa fie preocupata de imbunatatirea performantelor, abilitatilor si cunostintelor spre a putea face fata noilor provocari? Conducatorii companiilor ar trebui sa fie interesati si de implicarea angajatilor in ceea ce fac…mai departe de niste cifre!

Am fost placut surprinsa sa vad la trainingul de marketing intern, Insider, oameni de Marketing si oameni de HR vorbind aceeasi limba si ajungand la aceleasi idei de dezvoltare a resurselor umane. A fost ca un vis devenit realitate! Dar totodata un eveniment sporadic!

Cand oare vor invata managerii sa fie atenti la nevoile angajatilor sai? Cand vor realiza ca daca este director sau responsabil de marketing sau PR, este bine sa se intruiasca despre optimizarea si dezvoltarea site-urilor web ale companiei – nu din punct de vedere tehnic – dar macar la nivel teoretic! Site-ul este cartea de vizita on-line a companiei – cine sa se ocupe de ea daca nu marketingul?

Tema comunicarii organizationale ar trebui sa preocupe pe toata lumea – indiferent de pozitia in companie. Comunicarea este vitala pentru bunul mers al activitatii si pentru renumele companiei.

Dar chiar daca angajatii sesizeaza si sunt constienti de utilitatea si nevoia instrurii permanente…se lovesc fie de lipsa de timp fie de refuzul managementului (chiar si in cazul in care timpul le-ar permite – dar managementul le cere sa fie lipiti de calculator pe principiul “Mircea fa-te ca muncesti”!). Si atunci intervine demotivarea, robotizarea, dezinteresul, chiar si lipsa de respect!

Chiar daca multi se arata interesati de dezvoltarea personala …Cheful si disponibilitatea pier ca norii maturati de vant in momentul in care se ajunge fata in fata cu superiorii.
“Azi as fi putut sa merg la un curs, sa mai aflu si eu noutati si sa mai cunosc lume…dar seful mi-a zis ca are nevoie de mine aici…acum stau si ma uit la stand-up comedy pe youtube…Macar asa imi mai trece timpul!”

Astenie de primavara…sau de sfarsit de iarna…sau de inceput de vara… Cand o sa ne trezim?

Ganditi PICANT !

Acest articol a fost publicat Wednesday, 02. April 2008 la ora 16:05 in categoria Gand PICANT. Puteti urmari comentariile prin feed-ul RSS RSS-Feed. Aveti posibilitatea de a lasa un comentariu sau un Trackback de pe blogul dumneavoastra.

«  –  »

2 Comments »

  1. N-as vrea sa incep cu “pe vremea mea…” dar nu ma pot abtine 😛

    Azi am avut programate 4 interviuri cu cei care au aplicat pentru un job: dintre cei 4 s-au prezentat la interviu la ora stabilita 0 (zero) candidati. De sunat sa anunte ca intarzie sau ca nu mai sunt interesati n-a sunat nimeni.

    Acum cateva saptamani am tinut un interviu cu un alt candidat. Desi din CV parea candidatul perfect, am ramas dupa discutie cu o senzatie pe care nu o puteam defini si care ma oprea sa ii fac o oferta de angajare persoanei respective. Dupa ce am ajuns acasa mi-am dat seama ce anume imi lipsise din discutie: entuziasmul, energia, dorinta de a face lucruri noi, de a-ti depasi limitele… lucruri care cred ca ar trebui sa se regaseasca in atitudinea unui tanar de 20 si un pic de ani. Am regasit doar plictiseala, sictir, lipsa de chef si o atitudine de pensionar care de-abia asteapta sa nu faca nimic.

    Comment: eugenia – 03. April 2008 @ 10:02 pm

  2. Buna Eugenia.
    Parea mea e ca exista si un cerc vicios aici. Sunt foarte multi angajatori care trateaza recrutarea intr-un mod neprofesionist si de aici si noi candidatii ramanem scarbiti.
    Am fost si eu la interviuri la care am asteptat o juma de ora- o ora peste timpul programat (de parca aveam atata timp de pierdut). Apoi postul de vis de pe site-ul de recrutare se transforma din project manager in secretara si multe asemenea. Gasisem de curand un post de ”secretara a tuturor” promovata sub cel mai pompos titlu vazut vreodata.
    Daca angajatorii nu ar minti atata in descrierea postului sau chiar si apoi la interviu si noi ne-am comporta diferit. Dupa cum spuneam…cerc vicios.

    Apoi targul de joburi. Nu cred ca e astenie de primavara ci “Astenie generala”. La targurile astea vin in general multinationale care recruteaza negrisori pe plantatie. Si daca iti convine asta ca student ca mai faci un ban, apoi ca absolvent, sa zicem… ca nu mai esti chiar asa de dornic.
    De ce credeti ca vin chiar la toate targurile? Ptr ca rata de plecare de pe posturile promovate de ei este “Giganta”. Oare de prea mult bine???
    Poate ca ne-am saturat de multinationale si vrem o firma mica unde sa invatam si sa ne desfasuram in voie. Si firma asta…nu vine la targul de joburi. Trebuie sa o cauti tu bine!

    Comment: Cristina – 08. April 2008 @ 2:01 pm

Leave a comment