Marketing, Comunicare si Afaceri in stil PICANT

Nu mai vrem clienti la PICANT … ce fel de…

Thursday, 21. February 2008 de Nicolae NAUMOF

In aproape 3 ani de facut traininguri am ajuns sa vad multi oameni si multe atitudini. M-am gandit sa fac o clasificare a tipurilor de clienti pe care nu ii mai vrem…

1. “Gura sparta si orgoliu cat casa” – acea persoana care vine doar sa arate cat este de desteapta, vorbeste mult si cel mai des prost, ii place sa se auda vorbind si crede ca ceilalti colegi de training au venit sa o asculte pe ea.

2. “Mistocarul ne-inteligent” – Vine ca sa scape de mersul la birou si principala preocupare pe care o are pe parcursul trainingului face misto, total nepotrivit cu contextul.

3. “A tot stiutorul” – Le stie pe toate, orice spune altcineva e gresit, nu accepta si alte opinii decat ale sale si intr-un final detine tot adevarul absolut si relativ.

4. “Cel care maraie” – Nu ii place, nu spune, sta cu de-a sila si doar maraie printre dinti.

5. “Pe langa – istul” – Nu intelege mai nimic, iar comentariile sunt total deplasate de la subiect.

6. “Cine mi’s eu” – are pretentia de a fi tratat cu toata atentia pe care trebuie sa o primeasca la un loc toata grupa. In marea majoritate a cazurilor este mai mult decat mandru de firma la care lucreaza si nu uita sa se dea mare cu locul sau de munca.

7. “Mi se rup-istul” – este trimis cu de-a sila la training si este total neinteresat de subiect, oricum e fericit ca nu e la birou, dar nici incantat nu e ca trebuie sa ne suporte.

8. “Scortzosul” – vine imbracat doar la 4 – 5 ace, are un libaj corcit intre limba de lemn, romgleza si un jargon inutil care poate fi evitat. Ii displace stilul non-conformist al trainingurilor si ne crede incompetenti pentru ca suntem tineri si purtam blugi.

Combinatiile sunt posibile si uneori ucigatoare pentru neuronii nostri.

Daca va incadrati intr-una din categoriile de mai sus, va rugam sa nu veniti la trainingurile noastre.

Copywriting prost sau briliant

Sunday, 17. February 2008 de Nicolae NAUMOF

In reclama la Altex cu “Madam Multimedia” apre o fraza “Nu te mai misca atat ca imi strici sharpu’ la camera”

Dragoste de Vanzare … 30 de lei kilogramul

Saturday, 16. February 2008 de Ioana ANESCU

Scris de Valantine’s Day

Ma alatur si eu efuziunilor virtuale generate de aceasta minunata zi…ca sa fiu in trend.
Sarbatoarea “nationala” a iubirii de Valentine’s Day. Am adoptat-o…ne-am insusit-o…e a noastra si o asteptam cu sufletul la gura!

Azi dragostea pluteste in aer …ma rog in Bucuresti in smog, poluare, abur, fum etc…bere si vin dupa caz. Important e ca pluteste si ca nu o inecam! Ce poate fi mai frumos decat dragostea!? Va spun eu: banii!!! De ce banii? Pai e simplu…Valentine’s Day nu ar fi existat daca nu erau la baza interese materiale, pecuniare si de profit!

Dar…sa nu ma intelegeti gresit! Nu sunt anti Valentine’s! Imi place ideea! Sarbatorim un sentiment frumos. Destul de banalizat in zilele noastre…dar frumos in esenta! Apreciez aceasta sarbatoare prin prisma beneficiilor pe care ea le-a adus in Romania. In primul rand:

zi oamenii se iubesc! Azi. In restul zilelor…cum o vrea Dumnezeu. Dar azi, “Te iubesc” e motto-ul general.

Adevarul e ca aveam nevoie de o astfel de sarbatoare, acum in Februarie. Daca stam sa ne gandim, pana acum cativa ani (pana sa vina Valentinul/a), Februarie era o luna destul de plictisitoare. Era asa…postata prost. De la Sf Ion pana in Martisor nu mai aveam nici un motiv festiv de a cheltui bani. Pusa intre Ianuarie (declarata de “specialisti” – io una nu stiu care specialisti – drept cea mai deprimanta luna) si Martie (venirea oficiala a primaverii pe care cred ca o asteptam cu totii), Februarie era asa…trista! Scurta si trista…trecea asa neobservata.

Nu faceam decat sa muncim! Naspa!!! Cred ca de asta avem noi ca popor atatea bile negre, neajunsuri, probleme economice, suntem vazuti cum suntem si ne vedem mai rau decat ne vad altii.

Ca nu am avut Valentine’s. Ne punem totusi speranta in generatiile tinere. Noroc ca au venit fratii nostri americani si ne-au invatat ce e iubirea!

Odata cu Valentine’s s-a trezit si spiritul patriotic in noi si am constatat ca de muuuulta vreme aveam si noi un amarat de Dragobete! Tot Valentin/a l-a scos la vedere…si tot pe standuri, tarabe, rafturi si gondole. Totul e de vanzare!
Alt beneficiu ar fi consumul. A doar traim intr-o societate de consum. Cred si eu ca unele banci “stiu exact ce ne dorim” daca abia ce am carpit de bine de rau linia de credit si gaura in cont…ca bagam iar mana pana la cot. Apare micul Cupidon, zambind ironico-inocent, zburatacindu-se prin toate spatiile comerciale, impartind cu generozitate sagetele in stanga si in dreapta nimerind mai mult portofelul decat inima, de mai degraba iti vine sa-l pleznesti cu pliciul de muste!

Daca Doamne fereste, nu te-ai pregatit pentru seara de azi inca, si ai lasat-o pe ultima suta de metrii (indiferent de sex) si vrei sa compensezi cu o cina romantica acasa (ca in oras ciuciu!!! E full si rezervat in orice unitate de alimentatie publica inca de ieri alaltaieri. Si poti sa ti-i mai imaginezi si pe cei cu care vorbesti la telefon cum rad pe infundate cu toate partile corpului ca tu ai ramas singurul luzer – adica fraier/a care o sa si-o fure “big time” diseara ca s-a gandit la cariera si nu la amor! ) si te duci la supemarket vei avea surpriza raftului de vin rosu prin care bate vantul, la fel si cel de lumanari, bomboane, ciocolata etc.

Este adevarat: orice ai face Dragostea trece prin Stomac…si prin portofel/card! La fel consumul de prostii paroase, pufoase, roz, rosii, cu tenta mai mult sau mai putin “romantica” (sa nu zic sexuala), inimioare, maimutzoi de plus, flori si mai “high-class-ul” bjuterii, explodeaza! Cel mai prost in aceasta zi stau barbatii. Pentru o femeie e mai simplu sa organizeze o seara perfecta: bere, pizza, sex si gata! Seara si femeia visurilor.

Manifestarea creativitatii este un alt punct pozitiv al zilei de Valentine’s. Cate chestii se pot face din dragoste. Nu imi imaginez vre-un domeniu care sa nu aiba de castigat de pe urma acestei zile daca isi pune un pic mintea la contributie. Este una din zilele in care poti sa vinzi cu success “nimic”.

Exista site-uri care vand stele cu numele persoanei iubite! Stele…de pe cer! Oau! Toata lumea se intrece in a-si promova cat mai bine sentimentele. Manifestarea romantismului nu are limite!

Cea mai interesanta idee mi s-a parut seara tematica de la LaserMegazone. Vii si te impusti cu iubitul/iubita! Genial! Ai ocazia sa eliberezi energile negative, sa te refuleziin mod absolut innocent. Si daca cumva, tensiunile se agraveaza in cursul serii…se pot rezolva acasa intr-un mod foarte placut!

Mai ramane sa stabilim pe cand o Zi a Sfantului Patrick (ca poate d-l Vanghelie are si niste vopsea verde sa vopsim trotuarele, bordurile, gropile etc, Dambovita si asa bate spre verzui), o Zi a Recunostintei (sau a ne-recunostintei), o Zi a Reginei (Marii Britanii, Spaniei etc), o Zi a Bastiliei (ca tot avem Bucurestiul ca micul Paris)? Nu de alta dar si asa se zice ca avem cele mai putine zile libere de sarbatori din Europa. Si noua ne place sa bem!

Pana una alta eu propun Ziua Nationala a Betivilor si Viciatilor – care sa dureze 3 zile cu incepere de ultima miercuri a fiecarei luni sa putem face punte cu week-endul si poate ne trezim din betie pana luni, Ziua Nationala a Durerii in Cot (libera cu ordonanta de la Guvern), Ziua Sfanta a Asfaltarii (in care se aduc ofrande amortizoare, jenti si alte piese vitale ale masinii…si iar se bea pentru ca este obligatoriu mersul pe jos)…si alte asemenea zile, bun prilej de baut, ne-muncit si gratarit! Astept si alte propuneri de zile nationale si prilejuri de baut si cheltuit bani!

Ganditi PICANT !

Comunicare cu Buget “vai de mama lui” sau povestea Violetei

Tuesday, 12. February 2008 de Nicolae NAUMOF

Multe dintre posturile de “marketing” sunt de fapt posturi de comunicare in proportie majoritara. Adica cercetarea si strategia sunt mai degraba absente din fisa postului. Mai mult bugetele de marketing pe care le au la dispozitie acesti marketeri sunt mici sau minuscule.

Desigur mai exista si varianta in care nu exista un buget de marketing sau un buget de comunicare si, implicit, la fiecare actiune pe care un marketer vrea sa o desfasoare trebuie sa bata drumul intre Sefu Mare si contabilitate (al carei rost inca nu il inteleg dupa 4 ani de business).

Desigur ca asteptarile Sefului Mare cum ar putea fi altfel decat mari, dar si zgarcenia e la fel de mare. Si atunci, marketerul nostru, sa ii spunem Violeta, are de facut comunicare de marketing (ca cercetarea e un lux si strategia o face Sefu Mare, ca d’aia e sef) de o calitate exceptionala cu buget “vai de mama lui”.

In aceasta situatie Violeta vine la training la PICANT :)… glumesc, dar ar putea sa vina…

Violeta are de facut cercetare in randul clientilor, desi nu are buget pentru asa ceva. Ea trebuie sa afle ce si de ce ar cumpara sau cumpara deja produsele firmei la care lucreaza. Violeta va face un minim chestionar pe care il va trimite clientilor sau ii va suna aplicandu-le chestionarul ea singura, ca doar nu e buget si pentru 1-2 asistenti de marketing.
Dupa ce a aflat cate ceva de la clienti ea va trebui sa faca o minima schita a campaniei de promovare. Ce trebuie sa obtina (de parca nu ar fi evident – cresterea vanzarilor cu 5000%), Ce transmite, cui comunica si asa mai departe.

Cand vine vorba de tehnicile de comunicare pe care le poate folosi, pe Violeta o apuca durerea de cap pentru ca bugetul asa cum e el trebuie impartit intre mica sau minuscula agentie de publicitate cu care se lucreaza si achizitia de spatiu media (daca e nevoie), productie etc. Violeta are nevoie de agentie pentru ca printre talentele ei inascute nu se numara si grafica, web design-ul etc.

Iata cateva dintre lucrurile pe care Violeta le-ar putea face pentru a eficientiza bugetul pe care si asa nu il are:

1. Sa dezvolte site-ul de companie prin introducerea unei sectiuni de “resurse” si “Ponturi”.
2. Sa introduca newsletterul de firma.
3. Sa Faca un blog despre ce vinde firma la care lucreaza.
4. Sa Foloseasca advertorialele in defavoarea machetelor sau bannerelor.
5. Sa emita stiri – comunicate de presa – pe care sa le publice on-line.
6. Sa faca o brosura mica despre oferta pe care agentii de vanzari sa o lase clientilor.
7. Sa intre cu publicitatea (daca este cazul) pe mass media locala – radiouri si ziare locale – care au tarife mult mai decente.
8. Sa produca “in regie proprie” spoturile audio… se poate face foarte ok cu un microfon si un soft de editare a sunetului.
9. Sa isi ia “colegul de la IT” care are tot felul de gigele (gadgets) electronice printre care si o camera de filmat si sa faca un mic film de prezentare prin firma, in depozit, in fabrica (daca e cazul), sa il filmeze si pe Sefu Mare dand o declaratie (sigur o sa ii dea un bonus la salariu ca doar i-a crescut orgoliu). Apoi sa il bata la cap pe colegu’ sa puna pe youtube filmuletul. Dupa asta il va pune in site-ul de companie, in blog si va da mailuri la clienti sa vada si ei minunea… spot tv la firma x… e ceva.

Violeta are insomnii pentru ca acum o saptamana a trimis niste e-mailuri de promovare catre o lista (sefu ii spune baza de date) de mailuri pe care a cumparat-o el la pretul de 69 RON in urma primirii unui mesaj prin posta electronica – “Vand baza de date 2 milioane de adrese de e-mail din Romania”… Ea stie ca nu e tocmai cea mai buna tehnica de promovare, dar nu a avut de ales… pana la urma si ea este de acord cu faptul ca daca ar avea un buget mai mare ar face si altfel de comunicare… he…he un CSR ceva … viseaza marketerul nostru.

Violeta dupa 12 – 16 luni isi va da demisia. Se va duce intr-o firma mai mare unde exista buget… In urma ei vor ramane lucruri faine, dar de care nu se mai ocupa nimeni.

Povestea Violetei se incheie cu sarmale de anul nou servite la final de ianuarie, deci reci.
Ganditi PICANT !

Noi detinem Adevarul absolut in marketing. Ne-am autoincoronat ca expertii expertilor in teoria, practica si filosofia marketingului

Monday, 11. February 2008 de Nicolae NAUMOF

Zilele trecute am citit in Brand4Brands cum ca la Facultatea de marketing din ASE Bucuresti inca mai sunt profesori care INTERZIC folosirea termenului de “Brand”.

Ioana si cu mine am facut aceasta facultate, fiind chiar parte din prima promotie de marketeri iesiti din Facultatea de Marketing, proaspat separata de cea de Comert (in 2005). Amandoi datoram multe dintre cunostintele noastre acestei facultati si profesorilor pe care i-am avut. Cred ca pentru mine si pentru Ioana a fost cea mai buna facultate pe care o puteam face in Romania anilor 2001-2005.

Adevarul este ca am avut cativa profesori excelenti de la care am invatat o multime de lucruri interesante si utile. In acelasi timp ei au fost minoritari.

Foarte multe dintre materiile pe care le-am facut in 4 ani de facultate nu au avut nici cea mai mica utilitate si asta o spun dupa 4 ani de afaceri. Si acum la 6 ani dupa examenul de merceologie alimentara ma intreb la ce mi-a folosit sa stiu daca acidul oleic este saturat sau nesaturat.

La fel nu am aflat inca de ce la materia “design si estetica” jumatate din cursuri au fost despre istoria prafuita, putzitoare si inutila a designului.

Am avut parte si de profesori care nimerisera din greseala acolo sau poate erau “mana neagra a sortii”. La un moment dat am crezut ca o anumita catedra (cea de stat*****a) este un soi de azil pentru dezaxate mintal.

Sunt curios cum adevarul absolut poate fi detinut de o mana de oameni care, sincer vobind, in marea lor majoritate nu au facut marketing nici macar o luna. O parte dintre cadrele didactice sunt excelenti pedagogi si stiu bine teoria pe care o explica, dar marketingul se face… nu se studiaza…

Daca unui student i se cere la examen sa dea definitii invatate mecanic si i se cere sa toceasca in cel mai pur spirit al suprasolicitarii irationale a memoriei, ce putem sa asteptam de la viitorul “om de marketing”?

Cu siguranta buna cunoastere cu date exacte a istoricului definitiilor marketingului date de 30 de autori va ajuta in mod semnificativ o companie sa “isi maximizeze profitul in conditiile satisfacerii nevoilor clientilor”.

Imaginati-va ca intr-o sedinta a departamentului de marketing dintr-o companie medie juniorul proaspat angajat va puncta decisiv in dezbaterea referitoare la elaborarea noii oferte printr-o indelungata prelegere memorata pana la virgula referioare la orietarea catre client si nemarginita grija a angajatilor companiei fata de acesta si, desigur, ilustrand “abordarea sistemica” a procesului de studiere a nevoilor, dorintelor si preferintelor consumatorilor. Acest discurs va fi presarat cu citate din marii autori ai cartilor de marketing tip “enciclopedia in 15 volume a teoriei coacerii cozonacului cu nuca”.

Revenind putin la termenul de “Brand”. Nu toti profesorii iti interzic sa il folosesti – exista si dizidenti la teoria ca brand = marca comerciala. Altii stramba putin din nas, dar te lasa in pace… poate ca ar vrea si ei sa il foloseasca, dar mai pe ascuns asa…

Ma intreb cum am putea noi, la PICANT, sa tinem un training de marketing sau de comunicare de marketing, sau de organizare de evenimente sau de participare la targuri si expozitii fara a folosi acest cuvant.

Intr-o lume in care perceptia este dominatoare si in care oamenii cheltuie sume nejustificate pe produse “de firma”, cum putem invata marketing fara a folosi termenul de Brand.

De ce oare la Facultatea de marketing nu este lectura obligatorie cartea “Cele 22 de legi imuabile ale marketingului”? Desi nu foarte actuala, aceasta carte este de nelipsit din educatia oricarui om de marketing.

De ce buchisirea unor definitii este mai importanta decat intelegerea conceptelor? De ce facultatea de marketing (stiti cu interconectarea dinamica la piata) nu se interconecteaza cu piata fortei de munca – segmentul marketing si comunicare ?

Inca ceva… faptul ca unii oameni sunt angajatii unei institutii de invatamant superior si se intrunesc la sedinte in camera 1402 ii face sa fie singurii detinatori ai adevarului absolut despre marketing ?

Nu vreau sa arunc cu noroi in scoala care m-a ajutat atat de mult in acumularea cunostintelor, ci doar sa fac o critica menita sa imbunatateasca rezultatele sale.
Ganditi PICANT !

Ma duc la Noua Biserica. Ma duc la Mall

Monday, 11. February 2008 de Nicolae NAUMOF

Noua religie – cumparaturile si noua viata intru credinta – viata artificiala.

La prima editie a conferintei Marketing Forum din 2005 a participat un lector – Lavinia Gheorghe, o domnisoara foarte simpatica. Numai ce isi incheiase angajamentul cu firma care construise City Mall si Lavinia se ocupase de campania de lansare. Ea a spus atunci ceva ce parea exagerat. Acum, la doi ani si jumatate dupa, ii dau perfecta dreptate. “Duminica, oamenii se imbracau frumos sa mearga la biserica. Acum oamenii se imbraca frumos duminica sa mearga la mall”.

Noua religie pune stapanire si pe Romania. Sambata si duminica mall-urile sunt pline ochi. Nu stiu daca mai mult se cumpara sau mai mult se viziteaza, dar sunt pline si pana acum nu am auzit de cineva care sa fi intrat intr-un mall si sa fi ramas cu portofelul intact.

La inceputurile lor, mall-urile erau populate de specii noi ale societatii post-tranzitie – mall-istii si mall-istele. Acum aceste specii sunt prezente, dar intr-o proportie mai mica. Am devenit cu totii mall-isti.

Traiesc deci consum, consum deci traiesc. “Lasati portofelele si cardurile sa vina la mine” scrie cu litere invizibile pe fiecare intrare de magazin, cafenea, fast food etc. Munciti o saptamana pentru a putea veni la mall cateva ore in week-end! Faceti rate, luati credite pentru a putea accede la noile niveluri ale purificarii spirituale prin consum.
Visa, Mastercard, Maestro, Card Avantaj, bonuri de cadou sunt noile icoane la care ne uitam pe usile magazinelor. Socializati in marea adunare locala a “food-garden”-urilor! Mergeti la film cu 15 RON biletul si 10 lei sucul si 20 de lei floricelele prefabricate.

Inspirati adanc aerul trecut prin filtre si coloane de aerisire, pe care l-au respirat si altii inaintea voastra. Nu uitati mp3 player-ul, cele 2-3-4 telefoane mobile… plus ca aveti internet wireless in acelasi loc unde puteti manca cu mana pui fript … Comandati sucuri naturale fara conservanti! Fiti linistiti… nu au conservanti, dar au coloranti si aromatizanti… tot E-uri.

Folositi GPS-ul sa gasiti loc de parcare, asta daca nu sunteti handicapat sa aveti masini de peste 80.000 de euro.

Daca ati ajuns cumva la mall si nu stiti pe ce sa cheltuiti banii pe care ii aveti sau nu, fiti linistiti. La fiecare cativa metri veti gasi cate un “ingeras” pe numar care sa va sopteasca “cumpara aia, cumpara ailalta”. Mall-urile sunt cele mai ofertante din punctul de vedere al comunicarii publicitare “in door”. De la WC pana la sala de cinema, raftul de produse sau scaunul de la cafenea veti gasi un “ad” binevoitor care va va consilia in aruncatul banilor pe fereastra.

Credeati ca frenezia mall-urilor s-a incheiat. Nu… nici pe departe. Apar noi mall-uri in orasele mai mari sau mai mici ale patriei, in Bucuresti, chiar la cateva sute de metri de alte mall-uri. Daca aveati prea multi bani si nu stiati unde sa ii cheltuiti… acum aveti oportunitatea vietii… se deschide un nou mall in cartier ! URAAAA!!!

Avem nevoie de mantuire, de vindecarea sufletelor noastre prin consum. Avem nevoie de noi si noi “temple” ale consumerismului. Cartile sfinte vor fi inlocuite de cataloagele de cumparaturi.

Mai nou generatia viitorului socializeaza on-line si apoi se intalnesc, rareori, in persoana la mall, la un film, la un suc, la o mancare rapida si, desigur, sanatoasa.
Noua religie e aici. Religia Consumul irational recruteaza noi adepti zi de zi.

Ganditi PICANT !

Analiza economica sau Ne-a mancat … ramane sa ne scarpinam

Monday, 11. February 2008 de Nicolae NAUMOF

Dupa cum probabil ati constatat lucrurile in economia si societatea mioritica au inceput sa se precipite. Dezechilibrele economice au inceput sa apara spre finalul lui 2007 si se manifesta si in 2008, guvernul liberal ia masuri tipice pentru unul socialist, cursul de schimb variaza cu 25-30% in 6-7 luni, bursa cand pica, cand isi mai revine… e o brambureala totala…

Sa mai adaugam dragostea tipic mioritica dintre baciul Cotrocenean si baciul Victorian si multiplele forme de manifestare ale sentimentelor profunde dintre cei doi.

De fapt ar trebui sa stam linistiti. Avem exact ceea ce ne-am dorit. Iata cum vine treaba…
Am vrut economie de piata functionala (adica libera, fara interventii majore sau semnificative din partea statului)… Ei bine o avem. Cursul de schimb e in mare foarte liber si zburda cum vrea. Bursa e si ea deschisa si reprezinta oarecum o oglinda a economiei functionale de piata. Preturile la imobiliare nu sunt altceva decat expresia relatiei dintre cerere – oferta si finantare si optimism exagerat. Preturile la alimente la fel – cerere oferta.

Am vrut sa fim parte din UE si sa ne conectam la economiile “Occidentale”. Iata ca suntem si pentru ca diversi indivizi din SUA nu isi mai pot plati ratele la case (rate pe care le iubim cu sinceritate) noi suntem afectati de cotatiile leu-euro, ratele dobanzilor cresc etc. etc etc.

Tot la capitolul “Interconectare” intra si deficitul comercial sau cele 10 miliarde de euro pe care le importam mai mult decat le exportam. Pana la urma noi am vrut sa putem cumpara orice de oriunde si o facem. Cumparam din import nu doar ceea ce Romania nu are suficient – resurse energetice, ci chiar si fructe si legume si pasta de dinti si prezervative. Pana la urma nu poti condamna pe nimeni pentru asta. Noi am vrut-o. Noi cumparam produsele importate. Produsele importate concureaza cu cele autohtone si le bat. Nu este nici un bau bau care sa ne bage pe gat produse de import. Noi le bagam in “cosul de cumparaturi”. Asta este CONCURENTA in ECONOMIA GLOBALA.

Am vrut democratie si libera exprimare. Le avem. Exagerand putin, balacarelile dintre cei doi baci sunt o forma a liberei exprimari. Diversele manifestari de indigestie intelectuala ale altui baci, care merge cu steaua nu doar de Craciun, sunt tot forme ale libertatii de expresie. Masturbarile intelectuale de pe micul ecran la fel. Noi am vrut-o si o avem. Libera exprimare si economia de piata se manifesta.

Credeati ca “Mediul Turbulent” este doar in manualele de marketing si management ? NU. Este in patria noastra draga…

Noi am vrut sa calatorim liber in alte tari. Acum nomazii care se stabilizasera temporar in Romania au migrat din nou si ne duc faima de popor “descurcaret”. Cei care au plecat sa munceasca in alte tari au facut-o pentru ca noi am vrut libera circulatie, am vrut UE, am vrut sa plecam din Romania si acum firmele din Romania plang dupa oameni care sa munceasca. Din nou concurenta globala.

Am vrut buna-stare (in traducere libera: casa, masina, televizor color cu HD Ready, 2 celulare si haine de firma)? Acum nu mai avem unde sa parcam… Hainele in Romania (cel putin in Bucuresti) sunt mai scumpe decat in Austria, Franta etc. Hmmm oare de ce…

Am vrut informatizare, acces la informatie, civilizatie electronica etc… Le avem… avem cont pe hi5, pe meeboo, facebook, pe yahoo360, in Second (hand) Life, stam (stati, ca eu nu-l suport) pe messenger, bloguri (cate 2 – 3 ca asa e moda – ca la celulare) etc. Si nu mai ajungem sa tragem o bauta cu prietenii, ne doare spatele, ne ingrasam si ne julim ochii.

Plus ca … Nu avem timp … am vrut sa fim “Profesionisti” sa lucram in “multinationale” etc. Le avem… stam peste program ca sa indeplinim “Targetul” (ca “obiectivul” pute), mergem la petreceri constipate unde ne prefacem ca ne simtim bine, zambim politicos desi ne e greata de cel(cea) din fata noastra si asa mai departe.

Copiii au televizoare cu 1.000.000 de posturi (de care noi habar nu avem), au calculator, net, telefon mobil cu tot felul de functii, iPod sau pentru aia mai saraci un simplu mp3 player etc. Apoi ne minunam ca petrec mai putin timp cu parintii, ca nu se mai dau cu bicicleta sau cu sania… Oare de ce…

In viitor ce ne asteapta? Nimic nou. “Expect no mercy” cum spunea un joc de PC din vremea adolescentei. Viitorul va fi la fel de imprevizibil. Lucrurile vor deveni din ce in ce mai libere si mai putin controlabile.

Acum sa nu credem ca totul e in negru si niciodata soarele nu va mai rasari, indiferent de cat il platesti. Capitalismul este bun, Libertatea de exprimare este buna, Concurenta este buna, Globalizarea este acceptabila… dar trebuie sa le intelegem si sa le acceptam si “Partea Intunecata”.

Sotiile mereu se vor ingrasa, sotii daca nu se ingrasa inseamna ca sunt bolnavi, toti oamenii ragaie si trag vanturi… La orice exista “a dark side”…

Enjoy the Dark Side of Capitalism

Ganditi PICANT !

Bani Bani Bani

Sunday, 10. February 2008 de Nicolae NAUMOF

Am remarcat un apetit foarte mare fata o forma de comert care face, in mod normal, obiectului de studiu al istoriei economice – Trocul. Am primit cel putin 4 solicitari de “bartere” (numele modern al trocului). Toate se refereau la “perla coroanei” – Trainingul Event’or.

Nu ii acuz pe cei care ne-au lansat propunerile. Pana la urma oamenii au incercat. Ceea ce ma surprinde este acest apetit pentru o forma de comert care dateaza de la inceputurile societatii omenesti.

Parteneriatele media (trocurile propuse) sunt o alta forma de afaceri pe care o consider, in general, perdanta. Daca acel spatiu media ar fi vandabil cu siguranta s-ar vinde pe bani si nu pe alte produse sau servicii. Deci, daca altii nu il vor, de ce l-am vrea noi? Noi platim pentru promovarea pe care o facem pentru trainingurile noastre si foarte foarte rar apelam la “parteneriate media”.

In plus o parte din propunerile primite sunt total dezechilibrate. In vecii vecilor nu vom da doua locuri la un training (mai ales la Event’or) contra unui banner on-line sau a unui advertorial. Este adevarat ca am primit si propuneri oarecum echitabile daca ne gandim la monetizarea serviciilor respective, dar tot nu vom da locuri la training fara sa incasam bani.

Trainingurile PICANTe se organizeaza cu grupe de 10-12 persoane. La ce propuneri am primit acum, daca am da curs la toate, ar trebui sa organizam o editie speciala pentru cei care vor trocuri. La evenimente cu audiente de 100 – 200 de persoane este mult mai OK pentru organizator sa dea 10 locuri pentru bartere, dar la un eveniment de 10 persoane nu dam nici macar un loc.

Tot legat de bani, saptamana trecuta ne-a adus o mare surpriza. Vrem sa facem niste video clip-uri cu noi si cu trainingurile noastre. Pentru asta am apelat la o firma care se ocupa cu asa ceva. Noi nu vrem ceva sofisticat. Vrem niste video testimoniale si niste mici montaje din ce am filmat deja la traininguri. Ei bine, firma care la care am apelat ne-a facut o propunere de 110 euro / minut de film… No comment.

I-am refuzat politicos si am crezut ca gata cu ei. Nu. Trimit domnii mail ca de ce nu am incercat sa negociem, sa propunem un “barter” (ca tot iubesc eu barterurile). Ei bine… nu am negociat pentru ca oferta initiala imi miroase a incercare de tzeapa.

Iti fac curte

Thursday, 07. February 2008 de Nicolae NAUMOF

El catre ea …
– Fata, iti fac curte de mi s-a terminat caramida… Vrei sa torn betoane?

Parodie la Reclama BCR (+18)

Sunday, 03. February 2008 de Nicolae NAUMOF